Daca - Rudyard Kipling

Dacă poţi în vijelie să-ţi păstrezi întreaga minte

Când îşi pierd cu toţii capul şi te fac răspunzător,

Dacă poţi să crezi în tine când ceilalţi au doar cuvinte

De-ndoială, dar să ţii seama de-ndoiala tuturor,
Dacă poţi s-aştepţi şi nu eşti obosit de aşteptare

Şi simţit de toată lumea, tu să nu spui o minciună

Şi să nu urăşti pe nimeni, chiar urât de fiecare

Fără-a-te feri cu mintea sau cu inima ta bună,
Dacă poţi visa, şi nu eşti robul visurilor tale

Dacă poţi gândi, dar fără a-ţi croi din gând un ţel

Biruinţa sau dezastrul întâlnindu-le în cale

Dacă poţi cu-aceşti făţarnici să te porţi mereu la fel,
Dacă poţi răbda în tihnă când din vorbele-ţi rostite

Ticaloşii fac capcane ca să prindă proştii-n joc,

Să vezi lucruri pentru care ţi-ai da viaţa, năruite,

Şi cu-aceleaşi vechi unelte să le-nalţi din nou la loc,
Dacă poţi juca la rişcă munca ta de-o viaţă-ntreagă

Şi s-o pierzi pe-o lovitură ca s-o iei de la-nceput

Cu aceeaşi hotărâre şi neistovită vlagă

Fără să suspini o vorbă, oricât ai fi de pierdut,
Dacă inima şi muşchii îi sileşti să se-ncleşteze

Şi să-şi facă datoria când de mult s-au istovit

Să stai dârz când nu-i în tine nici un muşchi să mai vibreze

Doar voinţa care-ţi strigă: "stai şi luptă neclintit!"
Dacă poţi păstra virtutea când vorbeşti cu biata gloată

Şi plimbându-te cu regii să ramâi cu mintea clară,

Dacă duşmani sau prieteni nu te pot jigni vreodată

Şi pui preţ pe fiecare, nu de tot din cale-afară,
Dacă poţi lupta cu timpul care fără milă zboară

Şi smulgi vreo şaizeci de clipe din minutul lung şi greu,

E al tău întreg PĂMÂNTUL, cu întreaga lui comoară

Însă mai presus de toate, EŞTI UN OM, copilul meu!

Cugetari!

• Omul trebuie să aibă şi prieteni şi duşmani. Prietenii îl învaţă ce trebuie să facă, iar duşmanii îl obligă să facă ce trebuie. • Sunt succese care te înjosesc şi înfrîngeri care te înalţă.
(N. Iorga)
• Ca să înţelegi că eşti prost trebuie totuşi să-ţi meargă mintea.
(Georges Brassens)
• Viaţa poate fi înţeleasă numai privind înapoi, dar trebuie trăită privind înainte.
(Kierkegaard)
• Este de o mie de ori mai bine să fii optimist şi să te înşeli, decît să fii pesimist şi să ai dreptate.
(Jack Penn)
• Toată lumea se plînge că nu are memorie, dar nimeni nu se vaită că nu are logică.
(La Rochefoucauld)
• Dacă ceea ce ai de făcut pare simplu, înseamnă că nu ai aflat încă totul.
(Donald Westlake)
• Nu judecaţi oamenii după cei cu care se adună. Nu uitaţi că Iuda avea amici ireproşabili.
(Ernest Hemingway)
• Focul întăreşte întotdeauna ceea ce nu poate distruge.
(Oscar Wilde)
• Experienţa este cel mai dur profesor, pentru că întîi îţi dă testul şi apoi îţi spune care era lecţia.
(Vernon Law)
• Toţi trăim sub acelaşi cer, dar nu toţi avem acelaşi orizont.
(Konrad Adenauer)
• Dacă găseşti un drum fără obstacole, probabil că drumul acela nu duce nicăieri
(J.F.Kennedy)
• Înainte să vă supăraţi pe cel care vă pune la treabă, amintiţi-vă că fără presiune nu se formează diamantele.
(Mary Case)
• Cea mai înverşunată luptă este cu tine însuţi. Te afli în ambele tabere.
(Voltaire)
• Munca în echipă presupune în primul rînd să-ţi pierzi jumătate din timp explicîndu-le celorlalţi de ce nu au dreptate.
(George Wolinski)
• Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce în ce mai buni, fie se transformă în oţet.
(Papa Ioan al XXIII-lea)
• În viaţă nu e suficient că ai ales drumul cel bun. Dacă nu mergi repede înainte, te calcă în picioare cei care vin din urmă.
(Will Rogers)
• Mulţi indivizi din societatea modernă sunt ca barcagii: trag la vîsle dar stau cu spatele la viitor.
(Henry Coandă)
• Dacă vrei să ştii cine este un om, dă-i o funcţie de conducere.
(Robert Brasillach)
• Lenea este mama tuturor viciilor, dar, fiind o mamă, trebuie respectată.
(Robert Frost)
• Dacă vrei să faci pe cineva bogat, nu-i spori puterea ci ia-i din dorinţe.
(Epicur)
• Nu munci atît de mult, că nu mai ramîne timp ca să cîştigi bani.
(proverb evreiesc)
• Cînd toată lumea îţi dă dreptate, ori eşti al naibii de deştept, ori eşti patron.
(Andre Birabeau)
• Primul om care a preferat să înjure decît să dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizaţiei.
(Sigmund Freud)
• Înţeleptul nu spune ce ştie, iar prostul nu ştie ce spune.
(proverb turc)
• Rîsul e ca ştergătorul de parbriz: nu opreşte ploaia, dar îţi permite să îţi vezi de drum.
(Jeanne Wasbro)
• Curiozitatea îi impinge pe unii să descopere America şi pe alţii să asculte la uşă.
(Jose Maria Eca de Quinteros)
• Moartea nu vine odată cu vîrsta, ci odată cu uitarea.
(Gabriel Garcia Marques)
• Cînd vezi că ai aceeaşi părere cu majoritatea, e bine să mai reflectezi o dată.
(Mark Twain)
• Dacă ai impresia că educaţia e scumpă, atunci încearcă să vezi cum e ignoranţa.
(Andy McIntyre)
• Leneşul are totdeauna chef să facă ceva, dar începînd de mîine.
(Vauvergues)
• Gluma e o trăsură bună pentru adevăr.
(Francis Bacon)
• Nimeni nu e de neînlocuit dar - uneori - este nevoie de mai multe persoane pentru a înlocui una singură.
(ClaireMartin)
• Violenţa este ultimul refugiu al incompetenţei.
(Isaac Asimov)
• Memoria schimbă culoarea amintirilor.
(Jacques Bainville)
• Cel mai greu lucru de păstrat e echilibrul.
(Jean Grenier)
• Critica este un lucru pe care poţi să-l eviţi nespunînd nimic, nefăcînd nimic şi nefiind nimic.
(anonim)
• Cine vrea să spună ceva interesant, trebuie să mintă puţin.
(Antoine de Saint Exupery)
• A gîndi liber e mare lucru. A gîndi corect e şi mai mare lucru.
(la intrarea în Univ. Uppsalla)
• Nimic nu este mai scump decît ceea ce primeşti pe gratis.
(proverb japonez)
• Inteligenţii se împart în două: buni şi răi. Proştii se împart în una: răi.
(G. Ibrăileanu)
• Oboseala şi lenea au aceleaşi simptome.
(Bissane de Soleil)
• Cînd ai 10 paşi de făcut, 9 paşi sunt jumătatea drumului.
(proverb chinez)
• Nimeni nu e destul de inteligent că să poată convinge pe un prost că e prost.
(La Fontaine)
• A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare înţelepciune.
(Cicero)
• Cînd munceşti, joacă-te. Munca, dacă este o datorie, te ucide.
(Max Jacob)
• Niciodată nu se minte atît de mult ca înaintea unor alegeri, în timpul unui război sau după o vînătoare.
(Clemenceau)
• Un prost care nu spune nici un cuvînt nu se deosebeşte de un savant care tace.
(Moliere)
• A fi inteligent presupune a folosi şi inteligenţa altora.
(Richard Aladjemoff)
• În politică, prostia nu e un handicap.
(Napoleon)
• Cînd statul nu plăteşte profesorii, copiii sunt cei care vor plăti.
(Guy Bedos)
• Cînd apare un om deştept pe lume, poţi să-l recunoşti după faptul că toţi proştii îl urăsc.
(Bisanne de Soleil)
• Nici o răzbunare nu e mai mare decît uitarea.
(Baltasar Gracian)

Poveste cu ingeri!

Doi îngeri calatori s-au oprit sa-si petreaca noaptea în casa unei familii înstarite. Familia a fost rea si a refuzat sa-i lase pe îngeri sa înnopteze în camera de oaspeti. În schimb, le-a oferit o camaruta la subsol.
În timp ce îsi faceau paturile, îngerul batrân a vazut o gaura în perete si a reparat-o imediat. Când îngerul cel tânar l-a întrebat „De ce?”, celalalt înger i-a raspuns: „Lucrurile nu sunt întotdeauna cum par a fi”.
În noaptea urmatoare îngerii au ajuns sa se odihneasca în casa unui om sarac, dar foarte ospitalier, un taran ce locuia împreuna cu sotia lui. Dupa ce au împartit cu ei putina mâncare ce o aveau, ei au lasat pe îngeri sa doarma în patul lor, unde se puteau odihni în voie. Când s-au trezit a doua zi, îngerii i-au gasit pe taran si pe sotia lui plângând. Singura lor vaca, al carei lapte era singurul lor venit, murise pe câmp.
Îngerul cel tânar s-a înfuriat si l-a întrebat pe cel batrân „Cum se putea întâmpla un asemenea lucru?”
„Primul om avea tot si totusi l-ai ajutat” – a spus el. „A doua familie avea atât de putin, dar era în stare sa împarta totul si tu i-ai lasat vaca sa moara”.„Lucrurile nu sunt întotdeauna cum par a fi” – i-a spus îngerul cel batrân. „Când am stat în subsol am observat ca în gaura din perete era depozitat aur. De vreme ce stapânul era obsedat de lacomie si era incapabil sa-ti împarta bogtiia cu altcineva, am astupat zidul ca sa nu o gaseasca. Noaptea trecuta, când am adormit în patul familiei de tarani, îngerul mortii a venit dupa sotia gazdei. I-am dat în schimb vaca. Lucrurile nu sunt cum par a fi”.

Speranta...!!

Cel mai rau lucru pe care ti-l poate face cineva este sa te faca sa crezi ca poti avea aripi, ca poti zbura. Si atunci incepi sa visezi, vise pe care ti le hraneste. Si-apoi, deodata, fara nici un motiv aparent iti frange aripile si te izbesti de pamant de realitate. Ciudat e ca nu stii daca acum visezi, daca acum e doar un cosmar din care te vei trezi, sau daca atunci aveai un vis frumos. Cert este ca adevaratul zbor se afla undeva intre aceste doua visari.Si incepi sa speri ca , poate, inca mai ai aripi.Ca nu le-ai pierdut definitiv. Si-ncepi sa ratacesti,sa iti cauti aripile pierdute, neavand siguranta ca vrei sa le mai gasesti. Poate, atunci, iarasi are sa ti le franga cineva. Se spune ca drumul e mai frumos decat posibilul loc in care ai ajunge. Atunci sa fie oare mai frumoasa cautarea insasi decat zborul in sine? Tind sa cred ca nu. Si, de fapt, ce inseamna, in ultima instanta acest zbor? Cred ca mai mult credinta decat speranta intr-un vis. Dar e posibil sa crezi intr-un vis? e posibil sa crezi in ceva ce nu exista? Inseamna atunci, oare, ca visul se ridica la rang de realitate? Si-abia acum realizezi ca e totusi doar un vis. Si-acesta e momentul in care aripile dispar...Uneori poti zbura si fara aripi. Zbor ce nu dureaza decat o clipa, zbor ce nu te inalta, ci zbor care te doboara. E asemeni unei caderi de pe o cladire foarte inalta. Tot zbor este si acesta, insa unul spre un pamant de care te vei zdrobi. Atunci, zborul acesta este absurd.Si visul in sine este fara sens. Dar, de ce caut eu un sens visului? Am eu, oare, nevoie de o certitudine ca sa pot visa? O speranta nu-i destul? Se pare ca nu. Sau poate ca nu mai exista nici o speranta a pierit, poate, demult.Insa, in drum spre naruirea ei, incerc sa ma agat de urmele abia trasate ...hmm... o vad cum se transforma in nisip si mi se scurge printre simturi.Insetat de certitudini, nu ma aleg decat cu aripi frante si cu un graunte de nisip poate,cine stie,candva, acest graunte de nisip va rodi si vor inflori alte fire de nisip.

O, om!

O, om, ce mari raspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui in scris sau grai,
De pilda ce la altii dai,
Caci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe multi o sa indrume.
Ce grija trebuie sa pui
In viata ta in toata,
caci gandul care-l scri sau spui
s-a dus… in veci nu-l mai aduni,
Si vei culege roada lui
ori viu, ori mort, odata.
Ai spus o vorba, vorba ta,
Mergand din gura-n gura,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curati sau va-ntina,
Rodind samanta pusa-n ea
De dragoste sau ura.

Scrii un cuvant… cuvantul scris
E-un leac sau o otrava,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Ramane-n urma drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre ocara sau spre slava
Ai spus un cantec, versul sau
Ramane dupa tine
Indemn spre bine sau spre rau
Spre curatire sau desfrau,
Lasand in inimi rodul sau
De har sau de rusine.
Arati o cale, calea ta
in urma ta nu piere,
E calea buna sau e rea,
Va prabusi sau va-nalta,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.
Traiesti o viata… viata ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ti-o traiesti vei castiga
Ori fericire pe vecie
Ori chin pe totdeauna.

O, om! Ce mai raspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus prin scris sau grai
Sau lasi prin pilda care-o dai
Pe multi, pe multi, spre iad sau rai
Mereu o sa-i indrume.
Deci, nu uita… Fi credincios
Cu grija si cu teama
Sa lasi in urma luminos
Un semn, un gand, un drum frumos,
Caci pentru toate, ne-ndoios,
Odata vei da seama.

Doar in cuvinte!

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi si asa, omul incepe sa invete... Ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiece zi invata. Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi. Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.. Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt... Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens. Dar din pacate, toate se invata doar cu timpul..." Jorge Luis Borges