Monday, May 30, 2011

N-am sa te-ntreb…

Dupa atat timp de asteptare In gandul meu ai aparut din nou Te simt si te aud cand imi soptesti Ca in curand te vei intoarce N-am sa te-ntreb de ma iubesti , N-am sa te-ntreb nimic acum Eu stiu cat te iubesc, cat imi lipsesti . Chiar daca tu nu crezi ce-ti spun , Sunt fericita ca te-am intalnit Ca-n suflet dragoste-ai sadit N-am sa iti spun ca ochii mei Sunt plansi si tristi Si chipul tau il cauta neincetat . Voi astepta sa te intorci Intr-o zi ce-o simt aproape Ne-mbratisam, ne sarutam Sa simt pe-a mele buze a ta roua Sa ne lasam vrajiti de soapte Si chiar de ne trezim din vis Ne vom simti vrajiti mereu Caci vesnic vom avea-npreuna Un paradis care va fi Numai al tau si-al meu !

Saturday, May 28, 2011

Un raspuns nu gasesc..!

Un raspuns nu gasesc..! Oare ti-e teama de iubire? De iubirea mea…a ta Te temi de suferinta… ? De suferinta mea… a ta De ce vrei sa negi… ? Iubirea mea… a ta Nu vrei sa te lasi purtat de iubire Nu vrei sa fi fericit… ? Sa traim clipe unice Ce apar odata-n viata La intensitatea... pe care Si eu... si tu o simtim. Te iubesc cum n-am iubit vreodata Traiesc sentimente care Ma poarta pe cele mai inalte culmi Cand gandurlle noastre De iubire si dorinta se-ntalnesc Imi doresc o pasare sa fiu sa zbor spre tine in palma ta sa ma asez sa-mi dai o sarutare Sa redevin eu, sa ne iubim Visele mele poarta numele tau Buzele mele poarta amprenta sarutarilor tale Trupul meu este inconjurat de imbratisarile tale Intreaga-mi fiinta este plina de tine !! Suntem intr-un ocean de iubire, Plutim si ne inaltam impreuna Intr-o lume a noastra… Plina de iubire si impliniri !! Sunt si voi ramane numai a ta Pentru eternitate..

Cine suntem noi?

Cine suntem noi ?? Cine esti tu...cine sunt eu? Te cunosc cu mult timp Inainte de-a ne intalni Te-am asteptat dintotdeauna… Vorbele tale sunt un balsam pentru sufletul meu Caldura vocii tale imi invaluie intreaga fiinta Gandurile tale le simt ca pe niste imbratisari Buzele mele inca mai poarta aroma buzelor tale Mi-e sufletul un imens ocean de iubire O iubire ce poarta numele tau Te iubesc dintotdeauna Te voi astepta dincolo de timp Unde viata abia se infiripa Ne vom intalni doi atomi primordiali Jumatate tu, jumatate eu Vom forma un intreg Vom fi o singura clepsidra Prin care va curge mereu Nisipul nestinsei iubiri!!

Inger pazitor

„Iubirea însasi te-a creat pe tine Pentru un gând mi te-a trimis, Din Flori de Rai ti-a dat parfumul Pe care-l simt adesea-n vis. … În ochii tai se oglindeste cerul Este un gând pur si adânc, Privirea ta fulgeratoare O vad, o simt adesea-n gând. … În chipul tau a pus iubirea Furând din Rai, gânduri si soapte, A desenat un chip de înger, … Ce-l vad în fiecare noapte. Simt corpul tau nascut din ape, Îti simt placuta mângâiere Tu-mi luminezi întreaga noapte, Tu esti izvorul de placere. … Apari când soarele apune Si esti o stea în marea noapte. Ca sa dispari spre dimineata Si sa fii mult, mult prea departe. … Iubirea te-a nascut pe tine, Te-a zamislit departe-n cer Te-a coborât în gând la mine, Însa tu esti din alta lume, Esti dintr-o lume de mister, Eu sunt un om iar tu un înger.”

Spovedindu-se .

Într-o zi, un preot străbătea biserica în mijlocul zilei...şi trecând prin altar, se hotărî să mai rămână prin apropiere, pentru a vedea cine mai venea să se roage. În acest moment poarta se deschise, iar preotul mirat văzu un bărbat apropiindu-se de altar; omul era nebărbierit de mai multe zile, îmbrăcat cu o cămaşă ruptă, avea o haină uzată, cu marginile care începuseră să se destrame. Omul îngenunchie, înclină capul pe spate, apoi se ridică şi plecă. În zilele următoare acelaş om, întotdeauna în mijlocul zilei, era în Biserică, cărând o sacoşă... îngenunchia pentru scurt timp şi apoi se întorcea şi ieşea. Preotul puţin cu teamă, începu să suspecteze că era vorba de un hoţ, de aceea într-o zi s-a aşezat în uşa Bisericii şi când omul se pregătea să iasă, îl întrebă : "Ce faci aici?". Omul spuse că lucra prin apropiere, că avea o jumătate de oră pentru prânz şi profita de acest moment să se roage, "numai câteva clipe, ştii, pentrucă fabrica este un pic mai departe, aşa că doar îngenunchiez şi zic: "Doamne, am venit din nou numai să-ţi povestesc cît de fericit mă faci că mă eliberezi de păcatele mele... nu ştiu prea bine cum să mă rog, dar mă gândesc la Tine în fiecare zi...aşa că Isuse, ăsta este Jim spovedindu-se". Preotul simţindu-se prost, îi spuse lui Jim că face foarte bine şi că este binevenit în Biserică oricând îşi doreşte. Preotul îngenunchie în faţa altarului, simţi topindu-i-se inima de căldura dragostei şi întâlni pe Isus, în timp ce lacrimile îi curgeau pe obraji şi în inima sa repeta rugăciunea lui Jim : "AM VENIT NUMAI SA-TI SPUN, DOAMNE, CÂT DE FERICIT SUNT DE CÂND TE-AM ÎNTÂLNIT PRINTRE SEMENII MEI ŞI M-AI LIBERAT DE PĂCATELE MELE... NU ŞTIU FOARTE BINE CUM SĂ MĂ ROG, DAR MĂ GÂNDESC LA TINE ÎN FIECARE ZI... AŞA CĂ, ISUSE, SUNT EU CARE MĂ SPOVEDESC". Într-o zi Preotul văzu că bătrânul Jim nu a mai venit. Zilele următoare au trecut fără ca Jim să mai vină să se roage. Continua să lipsească, fapt pentru care Preotul începu să se preocupe, până când într-o zi se duse la fabrică să întrebe despre el; aici i-au spus că el era bolnav, dar că deşi medicii erau îngrijoraţi de stadiul în care era, totuşi mai credeau că avea şansa să supravieţuiască. Săptămâna în care Jim a fost în spital a adus multe schimbări, iar el surâdea tot timpul şi veselia lui era contagioasă. Infirmiera şefă nu putea înţelege pentru ce Jim era aşa de fericit, deşi niciodată nu primise nici flori, nici cărţi de vizită, nici vizite. Preotul se apropie de patul lui Jim cu infirmiera şi aceasta îi spuse, în timp ce Jim asculta: "Niciun prieten nu a venit să-l viziteze, el nu are unde să se ducă". Surprins, bătrânul Jim spuse surâzând: "Infirmiera se înşeală... dar ea nu poate şti că IN FIECARE ZI, de când am sosit aici, LA PRÂNZ, UN PRIETEN DRAG AL MEU VINE, SE AŞEAZĂ AICI PE PAT, MĂ PRINDE DE MÂINI, SE APLEACĂ ASUPRA MEA ŞI ÎMI SPUNE: "AM VENIT NUMAI CA SĂ ÎŢI SPUN, JIM, CÂT DE FERICIT AM FOST DE CÂND AM ÎNTÂLNIT PRIETENIA TA ŞI TE-AM ELIBERAT DE PĂCATELE TALE. ÎNTOTDEAUNA MI-A PLĂCUT SĂ ASCULT RUGĂCIUNILE TALE, MĂ GÂNDESC LA TINE ÎN FIECARE ZI... AŞA CĂ JIM, ACESTA ESTE ISUS CARE SE SPOVEDEŞTE". P.S. Acuma, în fiecare zi, nu putem pierde oportunitatea de a-i spune lui Isus: Aicí sunt SPOVEDINDU-MĂ...

Iubirea

De-as vorbi toate limbile oamenilor si pe acelea ale ingerilor fara iubire nu sunt decat un clopot dogit sau niste talgere tipatoare de-as avea darul profetiei si de-as cunoaste toate tainele si tot ceea ce este stiut de-as avea credinta nemasurata ce misca muntii din loc fara iubire nu sunt nimic de mi-as imparti toate bunurile ca sa aiba ce manca saracii de mi-as da ca o ofranda trupul sa fie ars pe rug fara iubire faptele mele nu slujesc la nimic iubirea e rabdatoare, iubirea e plina de bunatate iubirea nu pismuieste, nu se inganfeaza nu se umfla de mandrie, nu infaptuieste nimic necinstit nu cauta castig pentru sine nu se acreste, nu banuieste raul nu se bucura de strambatate dar se veseleste de adevar iarta totul, crede totul spera totul, sufera orisice iubirea nu dispare niciodata profetiile vor avea un sfarsit darul limbilor va inceta stiinta va fi depasita caci cunoastem nedesavarsit si facem profetii nedesavarsite dar atunci cand desavarsitul va fi infaptuit tot ceea ce este nedesavarsit va fi inlaturat cand eram copil, vorbeam ca un copil gandeam ca un copil, judecam ca un copil cand am ajuns in puterea varstei am lepadat purtarea copilareasca acum vedem ca-ntr-o oglinda niste contururi sterse atunci vom vedea lucrurile din fata acum cunosc nedesavarsit atunci voi cunoaste desavarsit cum am fost si eu cunoscut asadar aceste trei lucruri raman credinta, speranta si iubirea dar cel mai mare dintre tus'trele este iubirea

Fiul meu.

Fiul meu Sari în picioare de cum îl vazu pe chirurg iesind din sala de operatii. Întreba: „E baietelul meu? Se simte bine? Cand pot sa-l vad?" Chirurgul îi raspunse: „Îmi pare nespus de rau. Am facut tot ce mi-a stat în putinta." Sally rosti: „De ce, oare, se îmbolnavesc copiii de cancer? Lui Dumnezeu nu-i pasa ca sunt copii? Unde erai, Doamne, cand fiul meu a avut nevoie de Tine?" Chirurgul o întreba: „Vreti sa ramaneti o clipa singura cu fiul dumneavoastra? O sa vina o infirmiera în cateva clipe, înainte sa fie dus la Universitate." Sally o ruga pe infirmiera sa ramana acolo, în vreme ce ea îsi lua ramas-bun de la fiul ei. Îsi petrecu degetele, cu dragoste, prin parul lui des si plin de bucle. „Vreti o suvita?" întreba infiermiera. Sally dadu afirmativ din cap. Infirmiera taie o suvita din parul baiatului, o puse într-o pungulita de plastic si i-o dadu mamei. Sally zise: „A fost ideea lui Jimmy sa-si doneze trupul universitatii, pentru studiu. Spunea ca ar putea, în felul acesta, sa ajute pe cineva. Întai, m-am opus, dar Jimmy a zis: „Mama, dupa ce mor, n-am sa-i mai fiu nimanui de folos. Poate ca asta o sa ajute alt baietel sa stea alaturi de mama lui macar o zi în plus." Continua îngandurata: „Jimmy al meu avea o inima de aur. Era mereu gata sa-i ajute pe ceilalti, daca-i statea în putinta." Sally parasi "Children's Mercy Hospital" pentru ultima oara, dupa ce, vreme de sase luni, îsi petrecuse aproape tot timpul acolo. În automobil, aseza rucsacul lui Jimmy pe scaunul de alaturi. Îi fu greu sa parcurga drumul pana acasa. Si mai greu îi fu sa intre în caminul acum pustiu. Lua lucrusoarele lui Jimmy împreuna cu suvita de par si se duse în camera fiului ei. Începu sa aseze masinutele si celelalte obiecte personale în încapere, exact acolo unde obisnuia el sa le tina. Se întinse de-a lungul patului, strangand perna în brate si adormi plangand. Pe la miezul noptii, Sally se trezi. Pe pat, langa ea,vazu o scrisoare împaturita. Iata ce scria: „Draga mama, stiu c-o sa-ti fie dor de mine, dar sa nu crezi ca te voi uita vreodata sau ca voi înceta sa te iubesc, numai pentru ca nu sunt alaturi de tine, ca sa ti-o spun. Te voi iubi mereu, mama, tot mai mult, zi dupa zi. Ne vom revedea, candva. Pana atunci, daca vrei sa adopti un baietel... n-ai sa te mai simti asa singura. Poate sa stea în camera mea si sa se joace cu jucariile mele. Însa daca te hotarasti sa iei o fetita, nu va agrea, poate, aceleasi lucruri ca noi, baietii, asa ca va trebui sa-i cumperi papusi si tot felul de fleacuri pentru fete; stii tu... Nu te întrista cand te gandesti la mine. Aici e tare frumos. De cum am ajuns, m-au întampinat bunicul si bunica si m-au plimbat prinprejur, însa e nevoie de mult timp sa pot vedea totul. Îngerii sunt marfa! Îmi place sa ma uit la ei cum zboara. Si, stii ceva? Iisus nu seamana cu niciuna dintre imaginile Sale! Totusi, mi-am dat seama ca e El de cum L-am vazut. Însusi Iisus m-a dus sa-l vad pe Dumnezeu. Si, n-ai sa ghicesti, mama! M-am asezat pe genunchii Lui si-am stat de vorba amandoi, de parca as fi fost cine stie ce persoana importanta. Atunci I-am spus ca as dori sa-ti scriu, ca sa-mi iau ramas bun si sa-ti mai povestesc cate ceva. Ei, bine, stii, Dumnezeu mi-a adus niste hartie si mi-a dat propriul Lui stilou, ca sa-ti scriu. Cred ca îngerul care îti va aduce aceasta scrisoare se numeste Gabriel. Dumnezeu m-a pus sa-ti dau raspunsul la una dintre întrebarile tale: "unde era atunci cand ai avut nevoie de El ?!" Dumnezeu a zis ca era în acelasi loc, ca si mine, dupa ce Fiul Lui, Iisus, a fost rastignit. Era acolo, dintotdeauna, alaturi de toti copiii Sai. O, mama, de fapt, nimeni afara de tine nu poate citi ce-am scris. Pentru toti ceilalti nu e decat o coala alba de hartie. Nu-i asa ca-i marfa? Acum trebuie sa-I înapoiez stiloul lui Dumnezeu. Are nevoie de el sa mai scrie niste nume în Cartea Vietii. În seara aceasta voi fi primit sa iau cina cu Iisus. Sunt sigur ca mancarea o sa fie buna. O, era sa uit! Nu mai sunt bolnav. Cancerul s-a dus! Ma bucur, pentru ca nu mai suportam durerea si nici Dumnezeu nu mai suporta sa vada atata suferinta. Atunci l-a trimis pe Îngerul Milosteniei sa ma caute. Acesta a spus ca sunt O LIVRARE SPECIALA! Nu-i rau, nu-i asa? Semnez cu iubirea lui Dumnezeu, a lui Iisus si a mea.

Nu te-am uitat.

Nu te-am uitat. Tu esti mai mult decat in mine. In orice gest, am luat ceva de-al tau. Cand cant, cand plang, Cand rad sau fug de lume, Te simt cu mine -- gand in gandul meu. Eu nu te uit. Nici nu ma pot preface. Mi-e dor de nerostit, De tot ce este-al tau. Fara de ochii tai.Soare ma vreau sau stea Sau doar furtuna. Sa nu mai simt cum arde Dorul meu. N-am sa te uit. Esti mult prea mult in mine. Nici sufletul, nici ochii Azi nu mai sunt ai mei. Mi-e dor de increat, Mi-e dor de-acele vise Ce eu nu le-as avea,

O lume pentru noi doi.

O lume pentru noi! Am vrut să creez o lume... O lume doar pentru noi doi Dar este oare posibil? Şi-atunci am înţeles Că dragostea nu are limite Şi lumea pot s-o creez... Am oprit timpul în loc Am adunat toate emoţiile Şi cele mai sincere sentimente Îmbrăţişări şi săruturi Priviri părunzătoare şi pline de căldură Mâna mea pe chipul tău... Zâmbetul tău în ochii mei... Buzele mele pe gâtul tău... Parfumul tău pe pielea mea... Şi-un foc imens de artificii Şi-o alee de trandafiri Aceasta este lumea noastră O lume doar pentru noi doi... Zâmbesc ...căci ştiu că-n fiecare seară Acolo m-aştepţi tu...iubitul meu!

Nu plange...

Nu plange... Veronica Micle Nu plange ca te dau uitarii, Si nici nu plange ca te las... Sosit-a ceasu-nstrainarii Si ceasul bunului ramas. Se rupe-un lant plin de tarie Ca firul cel mai subtirel; Cand soarta vrea asa sa fie, Zadarnic vrei sa faci altfel. Si nu mai e nimic in stare Sa-ntoarca vremile-napoi Si-acea iubire-atat de mare Ce-a fost odata intre noi. Ramai tu, dar ramai cu bine, Ramai cu suflet linistit... Un dor se duce si-altul vine Si vei uita ca te-am iubit.

Cine da lui isi da, cine face lui isi face

Cine da lui isi da Langa-un sat un biet batran Chinuit de vremuri grele, Isi facuse-un mic bordei Din pamant si din nuiele. Chiar la marginea padurii, L-adapostul unui fag, Unde soarele straluce, Unde pasari cant cu drag. Fara nici-o mangaiere, Far-de nici-un ajutor, Rezemat in niste carje, Sprijinea al sau picior. Chinuit asa, sarmanul, Isi ducea al vietii fir, Pana cand soarta l-o duce Din bordei, la cimitir. Cate-o data, pleca mosul Catre satu-n sarbatoare, Garbovit cu traista in spate Sa cerseasca demancare . Aratandu-si trist durerea Prin zicala lui de pace : -,,Cine da, lui isi da, Cine face, lui isi face''! Il stia de mult tot satul, Si la orice sarbatoare, Cei cu inima miloasa Ii da-n traista demancare . Atunci el cu voce slaba, Exclama strigand in pace : -,, Cine da, lui isi da, Cine face, lui isi face''! Ani trecura de-arandul, Multi din vremea lui murira, Pe el harul si indurarea Domnului il sprijinira . Si din cand in cand pornea Catre sat mosul, sarmanul, Far-asi mai schimba tinuta : Carja, traista si sumanul . Cand si cand rasuna satul, De zicala lui blajina, Cand la poarta unei case, Iese iute o gospodina . Cersetorul isi ia darul, Fara glas, dar tot nu tace : -,,Cine da, lui isi da, Cine face, lui isi face''! Intr-o zi o gospodina Din-nalta societate, Egoista, far-de mila, Lipsita de bunatate... Vru s-aduca la tacere Glasul celui cersetor, Ce batea de multa vreme Pe la poarta tuturor. Repede facu o paine Din faina cea mai alba, Si in ea otrava puse, Apoi o coace de graba. Cum ii dete aceasta paine, In ea inima-i tresalta, -De acuma, stiu eu bine, Nu te-oi mai vede la poarta! Cersetorul isi ia darul Privindu-l cu bucurie, Fiind asa frumoasa painea Se gandeste s-o mai tie... Si repeta apoi zicala Ce atat de mult ii place : -,,Cine da, lui isi da, Cine face, lui isi face''! Dupa ce colinda satul Se intoarce la bordei, Si-obosit se odihneste Pe un scaunel de tei . Dar nu se-odihneste bine, Ca se arata pe carare, Un fecior voinic ce vine, De la a sa vanatoare... Obosit si rupt de foame... Dupa el venea un caine ; Ratacise prin padure, Fara nic-un pic de paine. Venind la al sau bordei Il intreba cu mirare : -Mosule, de nu te superi, Nu ai ceva de mancare ? -Cum sa nu? raspunde el, Chiar acum am fost in sat, Si chiar mama dumitale Aceasta paine mi-a dat. Ia-o toata, si-o mananca, Potoleste-ti foamea-n pace -,,Cine da, lui isi da, Cine face, lui isi face''! Dupa ce mananca painea, Multumindu-i, a plecat, Fara a banui misterul Si de cele ce-au urmat . Ajungand acasa bine Mama lui 'l-mbratiseaza, Dar deodata rau ii vine Si la fata se intristeaza . -Ce-i cu tine? mama-ntreaba, Spune iute ce-ai mancat? Insa el cu vocea zlaba, Ii raspunde innecat : -Doar atata am mancat, Paine alba si frumoasa Ce la cersetor i-ai dat, Astazi, cand a fost acasa! . Un fior de groaza mare, Mamei, inima-i cuprinde, Fiul ei de-acuma moare, Si in fata ei se intinde. In necaz, priveste fapta, Cea cruda si fara mila, Vazandu-si acum rasplata Inima-i de amar e plina . La urechi rasuna glasul Mosului trecand in pace : -,,Cine da, lui isi da, Cine face, lui isi face''!

Pacient.

Pacient!! Eu n-am sa ma fac bine niciodata, Mereu voi suferi de-o boala grea, Simtindu-mi constiinta vinovata, Ca nu e totul bine-n tara mea. Puteti sa ma-ntrebati: - Ce vrei, baiete? În treburile mari de ce te bagi? Am sa raspund milos si pe-ndelete: - Eu stiu ca îmi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi. Mi-am investit si timp si nervi si viata, În drumul care m-a ademenit Si-am acceptat sa dorm pe copci de gheata Si sa traiesc pe muche de cutit. Puteam sa-mi fac în alte parti avere, Puteam sa fiu un bun european, Puteam sa ma înscriu la mamifere, Ins metabolic de la an la an. Puteam sa am un os, cum au toti servii, Sa-l rod meschin si fara de idei, Dar epocii eu i-am cedat toti nervii Si ea nu-mi da nici drogurile ei. Eu sunt bolnav de Dumneavoastra, Tara, Eu sunt bolnav de Dumneavoastra, Neam, Nu e-nauntru hiba, ci afara, Traiam un veac, labil daca eram. N-am dreptul la o mare suferinta? Nu-mi dati cartela nici pentru prapad? Ei, bine-atunci, în mine ia fiinta Un neam pe care voie am sa-l vad. Si n-am sa pot sa-ngadui niciodata, Acestui trup nelegiuit, al meu, Sa-nvete nebunia blestemata De-a-i fi usor când tarii îi e greu. Ca fluturele parasind omida, Când vine peste toti o clipa grea, Sunt un atlant murind cu Atlantida, Desi putea zbura, daca voia. N-aveti la dumneavoastra-n farmacie, Medicamente, boala sa-mi luati, Un singur leac îmi trebuieste mie: Sa-i pot vedea pe ceilalti vindecati. Aceasta boala e o boala rara, Aceasta boala e o boala grea, Aceasta boala se numeste Tara Si leacul este ea si numai ea.

De la un cardiac, cordial

De-aicea, de pe patul de spital, Pe care ma gasesc de vreme lunga, Consider ca e-un gest profund moral Cuvântul meu la voi sa mai ajunga. Ma monitorizeaza paznici minimi, Din maxima profesorului grija, În jurul obositei mele inimi Sa nu ma mai ajunga nicio schija. Aud o ambulanta revenind, Cu cine stie ce bolnav aicea, Alarma mi se pare un colind Cu care se trateaza cicatricea. Purtati-va de grija, fratii mei, Paziti-va si inima, si gândul, De nu doriti sa vina anii grei, Spitalul de urgenta implorându-l. Eu va salut de-a dreptul cordial, De-a dreptul cardiac, precum se stie, Recunoscând ca patul de spital Nu-i o alarma, ci o garantie. Va vad pe toti mai buni si mai umani, Eu însumi sunt mai omenos în toate, Da-mi, Doamne, viata, înca niste ani Si tarii mele minima dreptate.

Povestea ochilor

A fost odată o oarbă care se ura pe ea însăşi , din cauză că nu vedea. Ea ura pe toată lumea, cu excepţia prietenului ei iubitor. El era întotdeauna gata să o ajute. Intr-o zi ea i-a spus lui: "Dacă aş putea să văd lumea, eu m-as căsători cu tine." Într-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Când bandajele au fost luate jos, ea a putut să vadă totul, inclusiv pe prietenul ei. El a întrebat-o: "Acuma, că tu poţi vedea lumea, te căsătoreşti cu mine?" Fata s-a uitat la el şi a văzut că el este orb. Numai văzând ochii lui închişi, a şocat-o. Ea nu se aştepta la asta. Gândul, că trebuie să se uite la ochii lui închişi toată viaţa ei, a făcut-o să-l refuze. Prietenul ei a plecat şi a doua zi i-a scris o notă spunând: Să ai grijă de ochii tăi, draga mea, pentru că înainte să fie ai tăi, au fost ai mei!" Aşa este şi cu mintea omenească care lucrează aproape întotdeauna când starea noastră se schimbă. Numai câţiva dintre noi ne reamintim cum viaţa noastră a fost înainte, şi cine a fost alături de noi în cele mai dureroase situaţii. Viaţa este un cadou! Astăzi, înainte să spui cuiva un cuvânt rău, gândeşte-te la cineva care nu poate să vorbească. Înainte să spui că mâncarea nu este gustoasă, gândeşte-te la cineva care nu are ce să mănânce. Înainte să judeci soţul sau soţia, gândeşte-te la cineva care plânge la Dumnezeu pentru o companie. Astăzi, înainte să te plângi despre viaţă, gândeşte-te la cineva care a plecat de tânăr de pe acest pământ. Înainte să te plângi de cineva că nu ţi-a curăţat casa sau nu a măturat-o, gândeşte-te la oamenii care trăiesc pe stradă. Si, când tu eşti obosit şi te plângi de serviciu, gândeşte-te la şomeri, la cei care ar dori să aibe un loc de muncă. Şi, când gânduri depresive te doboară, pune un zâmbet pe faţă şi mulţumeşte-i lui Dumnezeu că eşti în viaţă! Înainte să arăţi cu degetul şi să condamni pe cineva, adu-ţi aminte că nimeni dintre noi nu este fără păcat şi noi toţi trebuie să răspundem în faţa Creatorului nostru.

Intelepciune

Nu spulbera niciodată speranţa altora, căci poate alţii nu au nimic în afară de aceasta. Nu lua decizii în stare de nervi. Îngrijeşte-ţi corpul. Nu plăti preţul unui lucru doar când acesta este gata. Fereşte-te de cei care nu au nimic de pierdut. Învaţă să spui "nu", dar fă asta cu atenţie şi cumpătare. Nu conta pe faptul că viaţa te va trata drept. Nu-ţi face griji dacă pierzi o bătălie, războiul încă poţi să-l câştigi. Nu amâna. Acţionează imediat. Nu-ţi fie ruşine să pronunţi cuvintele "Nu ştiu" şi "Scuze". Cel puţin o dată pe an fă planuri la prima oră. Priveşte oamenii în ochi. Singurătatea e doar o stare psihică. Pentru a-ţi iubi persoana nu ai nevoie de alţii. În viaţă nu există bine sau rău, totul e alegere. Deci alege cu înţelepciune! Poartă-te cu ceilalţi aşa cum ţi-ai dori ca alţii să se poarte cu tine. Trăieşte clipa. Nu fugi înainte... Mai sunt multe de gustat în viaţa prezentă. Nu fii prea aspru cu tine însuţi. Ai venit în această viaţă ca să înveţi despre tine cine eşti cu-adevărat. Deci, savurează această experienţă. Spune totdeauna adevărul. Nu crede tot ce auzi şi nu spune tot ce gândeşti. Personalitatea se cizelează prin numeroase greutăţi şi provocări. Acceptă-le, căci astfel devii o persoană mai puternică şi mai înţeleaptă. Învaţă să taci, e o artă... Viaţa este pură energie. Încearcă să o simţi în jurul tău, cum trece prin tine şi se scurge în tine. Fă diferenţa între cea pozitivă şi cea negativă. Savurează tot timpul acest minunat mediu - Terestru. Fericirea depinde mult de tovarăşul tău, de aceea alege bine. Nu-ţi pierde niciodată cumpătul. Respiră adânc. În viaţă nimic nu-i întâmplător sau accidental. Lucrurile mari şi cele mici au cauze. Fii atent la acestea. Meditează măcar 30 de minute, în fiecare zi. Savurează odihna. Cultivă-ţi şi menţine-ţi relaţiile de prietenie. Trăieşte mai degrabă după ce-ţi dictează inima şi nu mintea. Ai dreptul să fii fericit!!! Lasă amăreala şi ura, aduc numai baiuri. În viaţă există lucruri ireversibile cum ar fi: cuvântul rostit, timpul pierdut şi ocazia ratată. Fă doar un singur lucru deodată, dar acela fă-l bine. Viaţa are două energii dominante; iubirea şi frica. Iubirea le-nvinge pe toate. Lasă frica. Frica aduce doar haos. Iubeşte-ţi corpul, acela ştie bine ce gândeşti. Din gândurile tale ia naştere sănătatea sau boala. Gândeşte totdeauna pozitiv. Pronunţă cuvintele cu prudenţă şi cumpătare, căci aceste cuvinte pot deveni realitate. Într-o bună zi vei privi înapoi la tot ce ai făcut în această viaţă şi vei pleca râzând de pe această lume...

O familie si un magar

Era odată un cuplu cu un băiat de 12 ani şi cu un măgar. Au hotarât să muncească, să călătorească şi să cunoască lumea. Astfel, plecară toţi trei cu măgarul lor. Trecând prin primul sat, lumea comenta : "Priveşte copilul ăsta prost crescut: el sus pe măgar şi bieţii părinţi, în vârstă, trăgându-l de frâu". Atunci, femeia îi spuse soţului : Nu vom permite ca lumea să vorbească urât despre copil. Soţul coborî copilul şi se urcă el. Ajungând la următorul sat, lumea murmura: "Priveşte acest tip neruşinat; lasă copilul şi sărmana femeie să tragă măgarul, în timp ce el merge foarte comod pe măgar". Atunci, luară hotărârea să o urce pe ea pe măgar, în timp ce tatăl şi fiul trăgeau de frâu. Trecând prin al treilea sat, lumea comenta: "Săracul om. După ce că munceşte toată ziua, trebuie să ducă femeia pe măgar !"... "... Şi bietul copil, ce să aştepte de la o astfel de mamă !" S-au pus de acord şi au hotărât să urce toţi trei pe măgar, pentru a începe din nou pelerinajul lor. Ajungând în satul următor, au auzit locuitorii zicând: "Sunt nişte bestii, mai bestii decât măgarul care îi cară, îi vor distruge coloana ". Până la urmă, hotărâră să coboare toţi trei şi să meargă alături de măgar. Dar, trecând prin satul următor nu puteau să creadă ceea ce vocile spuneau surâzând: "Priviţi la idioţii ăştia trei: merg pe jos, când au un măgar care ar putea să-i ducă". Concluzia... Întotdeauna te vor critica şi vor vorbi rău despre tine ...va fi greu să întâlneşti pe cineva care să fie de acord cu acţiunile tale. Atunci: Trăieşte cum crezi ! Fă ceea ce îţi dictează inima ! Fă ceea ce simţi ! O viaţă este o piesă de teatru care nu permite repetiţii. Pentru asta: Cântă, râzi,dansează,iubeşte... Şi trăieşte intens fiecare moment al vieţii tale înainte să coboare cortina şi piesa să se termine fără aplauze ! Cand ai pe Dumnezeu in suflet Si flacara iubirii ti-ai aprins Iar adevarul e calea ce-ai ales Copilul de-altadat in tine l-ai pastrat Aceasta-i cale de-a invinge!!

Sunt aici!!.

sunt aici,
dar în cautarea ta
poate ai uitat unde m-ai lasat
sunt aici
ascunsa între clipe si
pierduta între eternitati de întrebari
silabisind anii numelui nostru
unde sunt?
aici...uita-te sunt aici
ascunsa în pleoapa privirii tale
ce curge pe miile de scrisori
cu scrisuri inutile,
dar care mi-au ghidat pasii
sufletului spre terase imaginare de
rosu si verde, de albastru si alb
unde pierduta-n sezlong
sta asteptarea
clipelor în care pasii uita sa paseasca...
sunt aici
ascunsa între ieri si azi
între pleoape prea grele
de clipe si timp
Inainte de a ma naste
D-zeu mi-a pus iubirea
pentru tine in suflet,
m-a scaldat intr-o lacrima
si m-a trimis aici...in lume...
unde am fost pierduta si regasita...
si nestiute sufletele noastre s-au atins...
si am stiut ca vom fi mereu doua suflete pereche...

Priveste in ochii mei

Priveste-n ochii mei Adânc, în sufletul meu E o lumina aprinsa Numai pentru tine... Dragostea mea te urmareste Dragostea mea te apara Si oriunde ai fi Sunt mereu lânga tine Îti simt caldura trupului Si la pieptul tau as vrea sa stau Sa uit de lume, sa uit de mine Si toata fericirea as vrea s-o împarti cu mine Iar durerea, în colt, s-o lasi uitata undeva Hai...vino...vino lânga mine Priveste-n ochii mei... Ce vezi? O dragoste nemarginita O raza de speranta Dar focul inimii...îl vezi? E-nvaluit în albastru Si doar noi stim Ca e culoarea noastra, culoarea dragostei Si daca vreodata vei fi trist Vino...vino lânga mine Si priveste-n ochii mei Vei gasi linistea de care ai nevoie... Si vei adormi la pieptul meu Si stau asa cu tine-n brate, pâna-n zori de zi... Si din somnul dulce tu te vei trezi Eu...sunt lânga tine Privesti în ochii mei... Ai înteles... Ai gasit linistea de care ai nevoie Si daca vreodata vei fi trist Vino...vino lânga mine Si priveste-n ochii mei...

Trenul vietii

Un lung tren ne pare viata,
Ne trezim in el mergand
Fara sa ne dam,noi, seama
Unde ne-am suit si cand.

Fericirile sunt halte
Unde stam cat un minut
Pana bine ne dam seama
Suna, pleaca, a trecut.

Iar durerile sunt statii
Lungi, de nu se mai sfarsesc
Si in ciuda noastra parca
Tot mai multe se ivesc;

Arzatori de nerabdare
Inainte tot privim,
Sa ajungem mai degraba
La vreo tinta ce-o dorim;

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri,
Noi traim hraniti de visuri
Si-nsetati dupa placeri.

Multi copii voiosi se urca,
Cati in drum n-am intilnit;
Iar cate un batran coboara
Trist si frant sau istovit.

Vine-odata insa vremea
Sa ne coboram si noi
Ce n-am da atunci o clipa
Sa ne-ntoarcem inapoi?

Dar pe cand,privind in urma
Plangem timpul ce-a trecut,
Suna goarne VESNICIEI:
< Am trait si n-am stiut >

Te-am visat

Te-am visat în somn azi-noapte, Erai din nou atât de aproape, Frumoasă ca întotdeauna. Eu te priveam, tu îmi zâmbeai într-una. Erai acolo lângă mine-n noapte Şi mă dezmierdai cu şoapte, Când m-am trezit în zori, atât de bucuros, Nu mai era nimic din ce părea c-a fost. De ce nu vii din nou în somnul meu? Să te cuprind cum ştiu doar eu. Te vreau din nou, măcar în vis, Arată-mi iarăşi falsul paradis. Revino, iubito, te rog, hai, la mine! Când eşti aici, îmi este atât de bine!... De ce dispari când zorii se arată? Îmi este mai urât ca niciodată.

Pentru inima mea!

Pentru inima mea... S-a ridicat cortina,este multa lume Incepe piesa noastra cea tarzie Si te invit iubite langa mine Sa joci un rol de dragoste ce-nvie. N-avem nevoie de costume ori de masti Si nici de replici care sa uimeasca Priveste-ma in ochi,vor intelege- Toti spectatorii-cum sa se iubeasca. Atinge-mi mana calda tremurand Apropie-te-ncet de trupul meu Sa ne unim la unison cu respiratii Inima ta sa bata-n pieptul meu. Sa poti sa ma atingi de la distanta Sa-ti fie dor sa imi tii inima in palma Sa poti sa ma saruti cu ochii mintii Sa ma doresti cu o tanjire calma. Nu este rol pentru aceasta piesa Iubirea e fior etern,nemuritor... Si o traiesti atunci cand intelegi Ca poate fi un dulce vesnic dor...

Doar pentru o clipa

Da-mi mana doar o clipa si vino cu mine in seara asta Vino sa ascultam tacerea noptii si linistea ce ne-nconjoara Inchide ochii si hai sa ne lasam purtati departe printre norii cenusii Lasa-ma sa iti spun incet si duios noapte buna Ne vom trezi intr-un vis departe de lume Vom fi doar noi ,luna si stelele Cand vine dimineata lasa-ma sa iti arat prima raza de soare prin ochii mei Si sa simti adierea blanda a vantului prin parul meu Sa iti pun zambetul pe buze cu un sarut Cat de mult mi-as dori sa te vad zambind... macar pentru o clipa Lasa=ma sa miros florile in locul tau iar tu sa le simti parfumul Fii tu ingerul de floare iar eu pata de culoare Haide sa plangem cu ploaia si lacrimile sa le facem iubire Sa cantam cu vantul melodia vietii chiar daca destinul nu ne tine parte Sa dansam cu soarele, sa simtim cu sufletul. Sa invatam sa vedem minunile, sa credem in ele si sa speram... Lasa-ma sa-ti fiu inceputul si sfarsitul, noapte si zi,viata si speranta... Lasa-ma sa-ti pun iubirea in suflet si tu sa o traiesti. Vino sa zburam impreuna departe de realitate,doar pt o clipa.... Doar pentru o clipa as vrea sa traiesti in sufletul meu, sa simti cu inima mea, sa privesti cu ochii mei, pentru o clipa, TU sa fii EU si atunci ai sa intelegi ce inseamna fiecare clipa traita fara tine...

Revino-n visul meu din iarna

Prinde-ma de mana .. .vino cu mine .... vino sa pasim impreuna in visul meu ... visul unei iubiri de iarna... Vino ,in gradina mea cu vise , locul acela secret ... ascuns de timp... unde tu intr-o zi ai lasat un strop de fericire, ridica-ti ochii si ma vei vedea voi fi acolo, aproape de inima ta ... Vino sa ne prindem in dansul fulgilor de nea , sa plutim o data cu ei in noptile tacute.. vreau sa uitam de realitate, sa descoperim doar ce este frumos in sufletele noastre... vreau sa-ti umplu inima cu pasiunea mea.... Lasa-mi sarutarile sa alunece pe fruntea ta, pe obrazul tau, sa te acopar cu ele,sa te ating suav, sa ma topesc in tine, sa te iubesc liber , precum fulgii de nea ce se-astern pe pamant ... Imi pun palmele la urechi si...te aud , port mereu cu mine cuvintele tale , am incatusat sunetul vocii tale in mine si te ascult in zilele fara soare cand te astept... poate-ai sa vii...sa visam din nou impreuna....

Spuneai c-am sa te uit

Spuneai c-am să te uit Spuneai c-am să te uit ... În care viaţă ??? În care univers nu-mi voi mai aminti Parfumul tău, şi ochii ... a buzelor dulceaţă Mă sfarămă şi-acuma în cioburi mii şi mii... Şi iar mi-e dor de tine, o dată şi-nc-o dată, De la pământ la Ceruri, la Soare şi-napoi... Şi mă întreb atunci: cum ai crezut vreodată Că am să uit de tine? Că am să uit de noi? Ar fi ca si cand luna, s-ar pierde-n univers Ar fi ca şi cum lumea s-ar pierde în uitare, Ca mai apoi pustiul să se aştearnă-n noi. N-aş mai avea nici stele să mai aprind o zare, Nu ar mai fi nici soare, doar lungi şi triste ploi Căci viaţă mi-ai fost mie întâi, şi-apoi iubire. Şi am trăit prin tine, şi-am învăţat să zbor, Să pot cuprinde-n palme a lumii fericire, Să fur din soare raze, să pot pluti prin nori. Şi ţi-am furat surâsul, şi ţi-am furat privirea Să pot păstra cu mine în timp fărâma de sublim A serilor de ieri când am gustat trăirea, Când eram fericiţi iubind ca doi copii. Spuneai c-am să te uit ... În care viaţă ??? În care univers nu-mi voi mai aminti Parfumul tău, şi ochii ... a buzelor dulceaţă Mă sfarămă şi-acuma în cioburi mii şi mii...

O noua zi

Am început o nouă zi de așteptare, Cu-n gând ce se propagă-acum spre tine. O, cât aș vrea să vii din nou la mine ! Prezența ta mereu va fi o încântare. Ești îngerul ce-alunecă pe-o rază, Pătrunzi în suflet ca o primăvară. După o iarnă ce doresc să piară, Îndrăgostit te-aștept în a mea oază. O nouă zi a debutat cu tine-n gând Hai, norii de pe cer să mi-i alungi! Să mai gustăm trăirile din lunci Cănd ne iubeam și-apoi plecam visând. Apari în visul meu seară de seară, Cu zâmbet îngeresc și ochi strălucitori Printr-un sărut vom deveni nemuritori, Doi veșnici trubaduri în primăvară.

Si am sa fiu tacere

Si am sa fiu tacere... Te gasesc dormind la umbra gandurilor mele Iti invelesc visele cu caldura soaptelor si-ti mangai chipul cu atingerea ingerilor Iti sarut inima cu buzele sufletului chiar daca suntem un vis cu doua chipuri si-o singura tacere Am vrut sa zburam impreuna spre stele, lasand in urma vorbe grele , tristeti si dureri Cautand neincetat lumina iubirii care sa ne impleteasca visele din sperantele noptii Dar ni s-au frant aripile ,poate din cauza zborului prea inalt, ratacindu-ne in galaxia amintirilor Privind mereu in urma noi am pierdut lumina si nici acum nu stim ...oare a cui e vina? Si aripa ce mi-a ramas am sa ti-o darui tie sa zbori spre cerul prea inalt , spre luna si spre stele Sa-ti fie viata zambet,senin si bucurie Vin zorii, sunt aproape, imi vor opri visarea dar tot te port in ganduri ,am sa alung uitarea Am sa te gust din lacrimi, sa te culeg din stele Din orice clipa dulce ,din vis sau mangaiere Si am sa fiu..tacere....

Dor de tine

Cum sa strivesti in palme stele Cand lacrima isi spune ruga... Cum sa nu canti cand de durere Apusul isi saruta umbra... si cum sa zbori cand curcubeul Nascut din roua si tacere in noapte isi culege eul Din zbuciumul fiintei mele? Cum poti sa razi, cand visul plange... si cum sa dormi, cand ziua doare. Cum sa-ntelegi cand viata-ti strange Apocalips de dor si mare... si cum sa crezi in Cer si-n Oameni Cand sufletul dezminte firea. Cum sa iubesti...cand din iubire Azi strangi la piept doar risipirea? Cum sa fii bun, cand totul minte. Cum sa mai ierti, cand totul doare. Cum poti sa uiti soapta fierbinte Rostita-ntr-un altar de soare? si cum sa ceri nemarginirii Sa iti arate-n larg hotarul Cand nu-i poti spune fericirii Ca vrei sa iti alunge-amarul. Cum sa te strig, cand esti departe. Cum sa-ti sarut in vis privirea Cand tu te temi ca zori desarte ti-astern in brate amagirea... si cum sa-ti spun ca doru-n mine Nu minte si nici nu tradeaza Cand tu, tacut, te-nchizi in tine si nu simti noaptea ca viseaza? Cum sa te chem, cand stiu ca-n noapte Nu vrei s-auzi a mea chemare. Cum sa nu cad, cand eu din soapte Nu pot sa-nalt un vis spre soare... si te iubesc asa cum omul Iubeste doar o data-n viata! Dar eu iar pierd... si risipirea ingroapa stropii de speranta

Ti-am spus ce mult imi place cand ma saruti

Si cum iti simt fiecare tresarire a fiintei... fiecare fior de placere.... fiecare vibratie si fiecare dor.... iubeste-ma, saruta-ma... daruindu-ne unul altuia implinirea Saruta-ma..... Saruta-ma iubite..... Voi fi pentru tine, iubite ... cascada de sarutari patimase, pline de dor, insetate de tine dragul meu... Te voi mangaia parca vrand sa te descopar.... conteplandu-te, admirandu-te.... adorandu-te.... mainile mele vor trece usor prin parul tau.... pe fruntea ta, pe tamplele tale, pe trupul tau..... Ce minunat esti iubite..... si ce mult te iubesc.... Voi fi cascada ce se revarsa in sufletul tau cu iubire..... si va umple fiinta ta de dragoste....de pace... de fericire, de frumos, de tainic, de divin, de magic.... de iubire....iubire.....iubire..... Lasa-ma sa te inund cu iubirea mea, cu fiinta mea , cu inima mea, cu sufletul meu..... unul in celalat sa ne pierdem identitatea .... dobandindu-ne una noua .... in iubire ....iubire suprema ce te face de-o fiinta cu omul iubit...... De cand am inceput sa te iubesc.... nu ma mai gandesc la mine.... ci tu , tu , esti existenta mea.... Te sarut cu dor....cu dragoste.... cu daruire cu nespusa iubire.....

CÂND TU NU EŞTI

Când tu nu eşti să te ating Sunt trist şi stelele se sting Mi-e sufletul pustiu deşert În care te iubesc şi iert... Eşti oaza mea de fericire Cu gândul tainic de iubire De a-mi trimite câte-un dor.. Dar tu te-ascunzi ca luna după nor... Când tu nu eşti mi-e tare greu. Plâng florile-n grădini de dorul tău. Visez să fim doar amândoi Să ne iubim sub cer de ploi... La ţărm de mare, jurământ îţi scriu Nu te mai las să pleci că e târziu! Rămâi în toamna mea cu ploi şi vânt Să mă iubeşti când ninge pe pământ!

Nu mă goni - Dan Sprincenatu

Nu mă goni din gândul tău,înlăcrimat Rămâi eterna mea iubire din zăpezi Esti visul ce-mi aduce pe-nserat Îngerul fulgilor de nea de prin livezi. Surâsul tău candid şi ştrengăresc Mă face să ajung până- n Astral Acolo, poate reuşesc să te găsesc Şi din iubire să-mi creez un ideal. Vei fi mireasa mea din spaţiul infinit Ne vom iubi în câmp imens de flori Şi vom urca pe culmea fără de sfârşit A veşnicei iubiri născute-n zori... Apoi mă voi întoarce pe pământ Purtând în inimă a mea speranţă Că vei păstra al nostru legământ Vei fi a mea acum şi-ntreaga viaţă.

As vrea...

Buzele tale sa le pot saruta Trupul superb sa ti-l pot mangaia Ochii frumosi sa ii privesc as vrea Si sa raman mereu iubita ta. Voi fi ce n-ai visat vreodata Un vant care usor spre cer te poarta Voi adia doar pentru tine Si inima mea-ti va apartine. As vrea sa-ti simt in noapte mangaierea Atunci cand domina tacerea Sa fiu ce n-a fost nimeni pentru tine In lumea asta plina de suspine... Numai cu tine as vrea eu sa traiesc Cu tine as vrea sa infloresc Cu tine sa imbatranesc Si tot cu tine-n Rai sa ma gasesc!

Sarutul tau Dan Sprincenatul

Sărutul tău m-a fermecat! Chiar şi acum mă răscoleşte. Te-aştept cu sufletul- mpăcat Şi-n mine dorul iarăşi creşte. Doresc să retrăim un ieri Într-o poveste de iubire, Printre cuvinte şi tăceri Să ne aducem fericire. Să-mi fii un înger protector, Să mă veghezi şi zi şi noapte, Iar eu luceafăr călător Să te dezmierd cu-a mele şoapte... Sărutul să mi-l dai în dar, Să mi-l aştern în albe vise. Iubirea mea nu-i în zadar Când tu-mi deschizi ferestre-nchise

Singur in noapte - Dan Sprincenatul

Sunt singur în noapte gândurile mă copleşesc un comunitar latră afară totul e jalnic şi cam nefiresc. Deodată liniştea se instalează o linişte ce mă-nfioară la tine mă gândesc necontenit o cât aş vrea să te întâlnesc. Simt inima-n piept cum plânge de dorul tău pătrunzător nici să te strig nu ştiu prea bine vino acum, nu mai veni ! Am o durere mare-n suflet parcă- s atins de un pumnal e numai gândul ce m-apasă chiar te-am pierdut definitiv? Amare lacrimi uşor se scurg din ochii trişti în miez de noapte devin un râu pe care navighez pănă la tine să te reîntâlnesc.