Saturday, May 28, 2011

Cine da lui isi da, cine face lui isi face

videoCine da lui isi da Langa-un sat un biet batran Chinuit de vremuri grele, Isi facuse-un mic bordei Din pamant si din nuiele. Chiar la marginea padurii, L-adapostul unui fag, Unde soarele straluce, Unde pasari cant cu drag. Fara nici-o mangaiere, Far-de nici-un ajutor, Rezemat in niste carje, Sprijinea al sau picior. Chinuit asa, sarmanul, Isi ducea al vietii fir, Pana cand soarta l-o duce Din bordei, la cimitir. Cate-o data, pleca mosul Catre satu-n sarbatoare, Garbovit cu traista in spate Sa cerseasca demancare . Aratandu-si trist durerea Prin zicala lui de pace : -,,Cine da, lui isi da, Cine face, lui isi face''! Il stia de mult tot satul, Si la orice sarbatoare, Cei cu inima miloasa Ii da-n traista demancare . Atunci el cu voce slaba, Exclama strigand in pace : -,, Cine da, lui isi da, Cine face, lui isi face''! Ani trecura de-arandul, Multi din vremea lui murira, Pe el harul si indurarea Domnului il sprijinira . Si din cand in cand pornea Catre sat mosul, sarmanul, Far-asi mai schimba tinuta : Carja, traista si sumanul . Cand si cand rasuna satul, De zicala lui blajina, Cand la poarta unei case, Iese iute o gospodina . Cersetorul isi ia darul, Fara glas, dar tot nu tace : -,,Cine da, lui isi da, Cine face, lui isi face''! Intr-o zi o gospodina Din-nalta societate, Egoista, far-de mila, Lipsita de bunatate... Vru s-aduca la tacere Glasul celui cersetor, Ce batea de multa vreme Pe la poarta tuturor. Repede facu o paine Din faina cea mai alba, Si in ea otrava puse, Apoi o coace de graba. Cum ii dete aceasta paine, In ea inima-i tresalta, -De acuma, stiu eu bine, Nu te-oi mai vede la poarta! Cersetorul isi ia darul Privindu-l cu bucurie, Fiind asa frumoasa painea Se gandeste s-o mai tie... Si repeta apoi zicala Ce atat de mult ii place : -,,Cine da, lui isi da, Cine face, lui isi face''! Dupa ce colinda satul Se intoarce la bordei, Si-obosit se odihneste Pe un scaunel de tei . Dar nu se-odihneste bine, Ca se arata pe carare, Un fecior voinic ce vine, De la a sa vanatoare... Obosit si rupt de foame... Dupa el venea un caine ; Ratacise prin padure, Fara nic-un pic de paine. Venind la al sau bordei Il intreba cu mirare : -Mosule, de nu te superi, Nu ai ceva de mancare ? -Cum sa nu? raspunde el, Chiar acum am fost in sat, Si chiar mama dumitale Aceasta paine mi-a dat. Ia-o toata, si-o mananca, Potoleste-ti foamea-n pace -,,Cine da, lui isi da, Cine face, lui isi face''! Dupa ce mananca painea, Multumindu-i, a plecat, Fara a banui misterul Si de cele ce-au urmat . Ajungand acasa bine Mama lui 'l-mbratiseaza, Dar deodata rau ii vine Si la fata se intristeaza . -Ce-i cu tine? mama-ntreaba, Spune iute ce-ai mancat? Insa el cu vocea zlaba, Ii raspunde innecat : -Doar atata am mancat, Paine alba si frumoasa Ce la cersetor i-ai dat, Astazi, cand a fost acasa! . Un fior de groaza mare, Mamei, inima-i cuprinde, Fiul ei de-acuma moare, Si in fata ei se intinde. In necaz, priveste fapta, Cea cruda si fara mila, Vazandu-si acum rasplata Inima-i de amar e plina . La urechi rasuna glasul Mosului trecand in pace : -,,Cine da, lui isi da, Cine face, lui isi face''!

No comments: