Singur in noapte - Dan Sprincenatul

Sunt singur în noapte gândurile mă copleşesc un comunitar latră afară totul e jalnic şi cam nefiresc. Deodată liniştea se instalează o linişte ce mă-nfioară la tine mă gândesc necontenit o cât aş vrea să te întâlnesc. Simt inima-n piept cum plânge de dorul tău pătrunzător nici să te strig nu ştiu prea bine vino acum, nu mai veni ! Am o durere mare-n suflet parcă- s atins de un pumnal e numai gândul ce m-apasă chiar te-am pierdut definitiv? Amare lacrimi uşor se scurg din ochii trişti în miez de noapte devin un râu pe care navighez pănă la tine să te reîntâlnesc.