De la un cardiac, cordial

De-aicea, de pe patul de spital, Pe care ma gasesc de vreme lunga, Consider ca e-un gest profund moral Cuvântul meu la voi sa mai ajunga. Ma monitorizeaza paznici minimi, Din maxima profesorului grija, În jurul obositei mele inimi Sa nu ma mai ajunga nicio schija. Aud o ambulanta revenind, Cu cine stie ce bolnav aicea, Alarma mi se pare un colind Cu care se trateaza cicatricea. Purtati-va de grija, fratii mei, Paziti-va si inima, si gândul, De nu doriti sa vina anii grei, Spitalul de urgenta implorându-l. Eu va salut de-a dreptul cordial, De-a dreptul cardiac, precum se stie, Recunoscând ca patul de spital Nu-i o alarma, ci o garantie. Va vad pe toti mai buni si mai umani, Eu însumi sunt mai omenos în toate, Da-mi, Doamne, viata, înca niste ani Si tarii mele minima dreptate.