Saturday, May 28, 2011

Fiul meu.

videoFiul meu Sari în picioare de cum îl vazu pe chirurg iesind din sala de operatii. Întreba: „E baietelul meu? Se simte bine? Cand pot sa-l vad?" Chirurgul îi raspunse: „Îmi pare nespus de rau. Am facut tot ce mi-a stat în putinta." Sally rosti: „De ce, oare, se îmbolnavesc copiii de cancer? Lui Dumnezeu nu-i pasa ca sunt copii? Unde erai, Doamne, cand fiul meu a avut nevoie de Tine?" Chirurgul o întreba: „Vreti sa ramaneti o clipa singura cu fiul dumneavoastra? O sa vina o infirmiera în cateva clipe, înainte sa fie dus la Universitate." Sally o ruga pe infirmiera sa ramana acolo, în vreme ce ea îsi lua ramas-bun de la fiul ei. Îsi petrecu degetele, cu dragoste, prin parul lui des si plin de bucle. „Vreti o suvita?" întreba infiermiera. Sally dadu afirmativ din cap. Infirmiera taie o suvita din parul baiatului, o puse într-o pungulita de plastic si i-o dadu mamei. Sally zise: „A fost ideea lui Jimmy sa-si doneze trupul universitatii, pentru studiu. Spunea ca ar putea, în felul acesta, sa ajute pe cineva. Întai, m-am opus, dar Jimmy a zis: „Mama, dupa ce mor, n-am sa-i mai fiu nimanui de folos. Poate ca asta o sa ajute alt baietel sa stea alaturi de mama lui macar o zi în plus." Continua îngandurata: „Jimmy al meu avea o inima de aur. Era mereu gata sa-i ajute pe ceilalti, daca-i statea în putinta." Sally parasi "Children's Mercy Hospital" pentru ultima oara, dupa ce, vreme de sase luni, îsi petrecuse aproape tot timpul acolo. În automobil, aseza rucsacul lui Jimmy pe scaunul de alaturi. Îi fu greu sa parcurga drumul pana acasa. Si mai greu îi fu sa intre în caminul acum pustiu. Lua lucrusoarele lui Jimmy împreuna cu suvita de par si se duse în camera fiului ei. Începu sa aseze masinutele si celelalte obiecte personale în încapere, exact acolo unde obisnuia el sa le tina. Se întinse de-a lungul patului, strangand perna în brate si adormi plangand. Pe la miezul noptii, Sally se trezi. Pe pat, langa ea,vazu o scrisoare împaturita. Iata ce scria: „Draga mama, stiu c-o sa-ti fie dor de mine, dar sa nu crezi ca te voi uita vreodata sau ca voi înceta sa te iubesc, numai pentru ca nu sunt alaturi de tine, ca sa ti-o spun. Te voi iubi mereu, mama, tot mai mult, zi dupa zi. Ne vom revedea, candva. Pana atunci, daca vrei sa adopti un baietel... n-ai sa te mai simti asa singura. Poate sa stea în camera mea si sa se joace cu jucariile mele. Însa daca te hotarasti sa iei o fetita, nu va agrea, poate, aceleasi lucruri ca noi, baietii, asa ca va trebui sa-i cumperi papusi si tot felul de fleacuri pentru fete; stii tu... Nu te întrista cand te gandesti la mine. Aici e tare frumos. De cum am ajuns, m-au întampinat bunicul si bunica si m-au plimbat prinprejur, însa e nevoie de mult timp sa pot vedea totul. Îngerii sunt marfa! Îmi place sa ma uit la ei cum zboara. Si, stii ceva? Iisus nu seamana cu niciuna dintre imaginile Sale! Totusi, mi-am dat seama ca e El de cum L-am vazut. Însusi Iisus m-a dus sa-l vad pe Dumnezeu. Si, n-ai sa ghicesti, mama! M-am asezat pe genunchii Lui si-am stat de vorba amandoi, de parca as fi fost cine stie ce persoana importanta. Atunci I-am spus ca as dori sa-ti scriu, ca sa-mi iau ramas bun si sa-ti mai povestesc cate ceva. Ei, bine, stii, Dumnezeu mi-a adus niste hartie si mi-a dat propriul Lui stilou, ca sa-ti scriu. Cred ca îngerul care îti va aduce aceasta scrisoare se numeste Gabriel. Dumnezeu m-a pus sa-ti dau raspunsul la una dintre întrebarile tale: "unde era atunci cand ai avut nevoie de El ?!" Dumnezeu a zis ca era în acelasi loc, ca si mine, dupa ce Fiul Lui, Iisus, a fost rastignit. Era acolo, dintotdeauna, alaturi de toti copiii Sai. O, mama, de fapt, nimeni afara de tine nu poate citi ce-am scris. Pentru toti ceilalti nu e decat o coala alba de hartie. Nu-i asa ca-i marfa? Acum trebuie sa-I înapoiez stiloul lui Dumnezeu. Are nevoie de el sa mai scrie niste nume în Cartea Vietii. În seara aceasta voi fi primit sa iau cina cu Iisus. Sunt sigur ca mancarea o sa fie buna. O, era sa uit! Nu mai sunt bolnav. Cancerul s-a dus! Ma bucur, pentru ca nu mai suportam durerea si nici Dumnezeu nu mai suporta sa vada atata suferinta. Atunci l-a trimis pe Îngerul Milosteniei sa ma caute. Acesta a spus ca sunt O LIVRARE SPECIALA! Nu-i rau, nu-i asa? Semnez cu iubirea lui Dumnezeu, a lui Iisus si a mea.

No comments: